Ce este disfagia? Simptome, cauze, diagnostic și tratament

Disfagia este termenul medical pentru dificultatea de a înghiți alimente, lichide sau medicamente. Aceasta poate apărea la inițierea înghițirii sau în timpul trecerii alimentelor prin esofag către stomac. Disfagia nu este o boală în sine, ci un simptom care poate avea cauze diferite și care necesită evaluare medicală.

Dificultățile de înghițire pot afecta persoane de orice vârstă, dar sunt mai frecvente în cazul vârstnicilor și al persoanelor cu anumite afecțiuni. Manifestările pot varia de la un disconfort ușor până la imposibilitatea de a înghiți. Netratată, disfagia poate contribui la deshidratare, scădere în greutate și infecții respiratorii repetate, motiv pentru care identificarea cauzei este importantă.

În acest articol vei afla:

• Ce este disfagia?
• Care sunt simptomele disfagiei?
• Care sunt cauzele disfagiei?
• Cum este diagnosticată și evaluată disfagia?
• Cum se tratează și se gestionează disfagia?
• Concluzii

Disfagia poate afecta una sau mai multe etape ale procesului de înghițire, de la cavitatea bucală și faringe până la esofag. În funcție de zona afectată, aceasta este împărțită frecvent în două categorii:

1. Disfagia orofaringiană - apare la nivelul gurii și al faringelui și poate face dificilă inițierea înghițirii. Pot apărea tuse, senzație de înec sau dificultăți în deplasarea alimentelor și lichidelor din gură către esofag.
2. Disfagia esofagiană - apare după inițierea înghițirii, în timpul trecerii alimentelor prin esofag către stomac. Persoana poate avea senzația că alimentele au rămas blocate în gât sau în piept.

Simptomele disfagiei pot varia în funcție de cauza și severitatea problemei. Printre cele mai frecvente manifestări se numără:

• dificultatea sau imposibilitatea de a înghiți;
• tusea ori senzația de înec în timpul mesei;
• senzația că alimentele au rămas blocate în gât sau în piept;
• nevoia de mai mult timp pentru mestecare și înghițire;
• regurgitarea alimentelor sau a lichidelor;
• salivarea excesivă sau dificultatea de a controla saliva;
• vocea umedă sau „gâlgâită” după masă;
• durerea la înghițire, numită odinofagie;
• infecțiile respiratorii repetate;
• scăderea neintenționată în greutate și deshidratarea.

Dificultățile persistente de înghițire, tusea sau senzația de înec în timpul mesei trebuie evaluate medical.

ECauzele disfagiei diferă în funcție de etapa procesului de înghițire care este afectată. Printre cele mai întâlnite cauze și situații asociate se numără:

1. Afecțiunile neurologice - accidentul vascular cerebral, boala Parkinson, scleroza multiplă, demența, traumatismele cerebrale și scleroza laterală amiotrofică pot afecta coordonarea mușchilor implicați în înghițire.
2. Problemele structurale - îngustarea esofagului, anumite anomalii anatomice sau formațiunile de la nivelul gurii, faringelui și esofagului pot îngreuna trecerea alimentelor.
3. Afecțiunile musculare - boli precum miastenia gravis sau distrofia musculară pot reduce forța și coordonarea necesare înghițirii.
4. Refluxul gastroesofagian - iritația repetată produsă de reflux poate afecta esofagul și poate contribui la apariția dificultăților de înghițire.
5. Tratamentele și intervențiile medicale - intervențiile chirurgicale, radioterapia în zona capului și gâtului, intubația sau traheostomia pot influența funcția de înghițire.
6. Anumite medicamente și fragilitatea - efectele secundare ale unor medicamente și schimbările asociate fragilității pot crește riscul de disfagie.

Identificarea exactă a cauzei necesită o evaluare realizată de personal medical specializat.

Diagnosticarea disfagiei începe cu evaluarea simptomelor și a istoricului medical. Investigațiile recomandate diferă în funcție de tipul de disfagie suspectat și pot include:

1. Istoricul medical - discuția despre debutul simptomelor, alimentele sau lichidele care provoacă dificultăți și afecțiunile existente.
2. Examinarea clinică - evaluarea structurilor și a funcțiilor implicate în masticație și înghițire.
3. Evaluarea clinică a înghițirii - observarea modului în care persoana mestecă și înghite alimente sau lichide cu diferite consistențe.
4. Videofluoroscopia deglutiției - examinare radiologică ce permite observarea etapelor înghițirii.
5. Evaluarea endoscopică flexibilă a deglutiției (FEES) - examinare realizată cu ajutorul unui endoscop flexibil pentru evaluarea înghițirii.
6. Endoscopia digestivă superioară sau examinarea cu substanță de contrast - pot fi recomandate pentru investigarea esofagului.
7. Manometria esofagiană - măsoară presiunea și coordonarea contracțiilor musculare ale esofagului.

Nu toate aceste investigații sunt necesare în fiecare situație. Medicul stabilește evaluările potrivite în funcție de simptome și de cauza suspectată.

Disfagia poate influența alimentația, administrarea medicamentelor și calitatea vieții. De aceea, dificultățile de înghițire trebuie evaluate medical, iar recomandările primite trebuie adaptate cauzei și severității problemei.

Cum poate ajuta Gloup?

Gloup este un dispozitiv medical clasa I, conceput pentru a facilita înghițirea medicamentelor solide de către persoanele care pot înghiți independent. Gelul acoperă și lubrifiază tabletele sau capsulele, ajutându-le să alunece mai ușor și mascând gustul neplăcut al medicamentelor.

Gloup nu tratează cauza disfagiei și nu înlocuiește evaluarea medicală. Persoanele diagnosticate cu disfagie trebuie să aleagă varianta și consistența potrivite conform recomandării specialistului. Medicamentele nu trebuie zdrobite, iar capsulele nu trebuie deschise fără confirmarea medicului sau farmacistului.